ddd

Articole

WFFC SLOVENIA 2012 In perioada 3-10 iunie 2012 a avut loc a 32-a editie a Campionatului Mondial de pescuit cu musca artificiala, competitie gazduita de Slovenia. Au participat 140 de muscari din 30 de tari, printre care si Romania. Echipa noastra a fost formata din Fernando Mihailescu- capitan, Marius Neamt, Attila Varodi, Buciu Darius si Adi Pop. Plecarea s-a facut in dimineata de 2 iunie cand am ticsit lucrurile in 2 masini si am pornit increzatori spre cel mai important concurs la care participasem pina atunci. Drumul de aproape 1000 de km am reusit sa-l parcurgem pina seara si ne-am cazat in statiunea Bled la o pensiune, aproape de zona de concurs. Nemaiavand rabdare ne-am urcat din nou in masini si am plecat spre riul Sava Bojinka sa aruncam o privire. Ne-am oprit pe un pod, iar in apa cristal se zareau numerosi pastravi si lipani, din care multi peste 35-40 de cm. Apoi ne-am intilnit cu un australian care mi-a spus ca echipa lor este acolo de 2 saptamini si s-au antrenat la greu. La fel si americanii, neo-zeelandezii etc…. Buna treaba, da nah cei de pe urma vor fi…, ne gindim noi. Seara Attila si Darius leaga niste muste, la un pahar de vin marca Crama lui Ferdi. Dimineata vizitam un pic Bledul, apoi pornim spre statiunea Bojink, tabara pentru urmatoarele 7 zile. Attila si Ferdi cumpara 2 licente a cate 59 euro pt rau, pt a ne face o impresie despre ce mananca pestii, ce tehnici sa abordam etc. Mai pescuim si noi asa …pe ascuns din considerente …economice. Ziua se incheie cam nasol, neavand o idee clara despre ce ar trebui sa facem in concurs. Attila gasise pestii intr-un repezis si la un Pink Tag le cam rupsese fashu, iar Ferdi s-a remarcat prinzand 2 pastravi frumosi la streamer. La ora 17 ne intoarcem la hotel pt a participa la festivitatea de deschidere, emotionanta pentru toti datorita multimii celor prezenti. Imi aduc aminte replica lui Marius: “ fiti atenti cati sunt si noi tre sa-i batem pe toti”. Seara stam putin de vorba, iar in ziua urmatoare aveam antrenament oficial pe lac, Attila decide sa ramana din nou pe rau, ceilalti pornind cu noaptea in cap la gara, pt a ajunge cu trenul la lacul de concurs - Most na Soci. Cand am ajuns, am ramas muti de culoarea lacului si ne gandeam cum o sa prindem ceva de acolo. Am avut la dispozitie 2 barci si 3 ore de pescuit, si am decis sa pescuim fiecare cate 1,5 ore din barca si 1,5 ore de pe mal. Primii au intrat pe lac Ferdi si Darius, iar eu cu Marius stateam si ne uitam la un bosniac si la americani cum pescuiau. Asta pina cand un american a intepat o namila de curcubeu… Mi-am luat rapid batul de streamer si am inceput sa bat apa cu un baby fish de vreo 3-4 cm. La un moment dat imi pleaca firul din mina, iar eu surprins nu reactionez decat foarte tirziu. De fapt nici nu prea stiam cum trage pe lac curcubeul la streamer, ca deh… in tara n-am avut pe unde sa vad. Intr-un tirziu apare Darius cu barca, fericit ca prinsese o bucata frumoasa, apoi Ferdi ,care luase si el unul. Trec lacul pe malul opus debarcaderului si incerc la un streamer Wooly Bugger cu bila roz. Nu trece mult si am o trasatura violenta, eu intep si mai violent si firul de 0,17 mm se rupe. Pina la sfarsit nu mai am nici o prezentare si ceata se adinceste in capul meu. Marius capturase si el un curcubeu de vreo 50 de cm tot la Wooly-Bugger negru. Cat timp Ferdi statea pe mal a observat ca capitanul slovacilor Peter Bienek prindea peste dupa peste. Apropiindu-se a vazut musca secreta in gura pestelui, scos cam neglijent din apa de slovac. Dadea la un Wooly-Bugger portocaliu cu coada neagra. Buun …aveam muste de lac bune… Seara ne punem pe legat streamere si decid sa imbunatatesc putin musca slovacului ,inlocuind pana de cocos portocalie folosita la cerclaj cu CDC portocaliu pentru a da viata mustei prin pulsatiile mai realiste ale pufului de rata. Ziua urmatoare, renuntam la antrenamentul oficial si plecam cu totii pe raul Sava. Oprim in Bled , cumparam 5 licente a 35 euro fiecare si dupa vreo ora de cautari gasim zona de pescuit. Dunare frate….raul era imens si cu greu am reusit sa-l traversez. Incep pescuitul la o Poloneza pe carlig de 12 cu bila de 3,5 mm si in scurt timp prind atat curcubei cat si vreo 2-3 lipani. Asadar mai gasisem o musca prinzatoare. Mai incerc si cu nimfa neagra cu guler albastru, apoi schimb cu un Stone-fly negru si mai aduc la minciog cativa pesti. La un moment dat vine Darius si zice ca a observat o zona faina de pescuit ceva mai sus pe rau. Plecam intr-acolo, dar ca sa ajungi la ea era cam nasol. Traversez prin apa pina la brau ajutat si de curent numai ca apa te cam lua de pe loc. Incerc sa revin inapoi, numai ca nu prea era cu putinta. Nu trece mult si cad in apa, ma duc un pic la vale si reusesc cumva sa ma ridic. Numai ca urma un repezis si o bulboana cu apa de peste 3 m si lunga de vreo 200 de m. Mai trag o trinta , apa imi trece peste cap, ma speriu si incep sa inghit apa. Ma ridic cu greu si incet incep sa topai catre marginea repezisului. Dupa vreo 100-150 de m reusesc cu greu sa ies afara, mai ales ca centura la wadersi n-aveam ca o lasasem in masina. Termin cu pescuitul , cu gandul ca n-am mers acolo sa mor, imi ies si vreo 3 herpesuri instant de la sperietura. Plus ca pierd si minciogul si stick-ul. Pun hainele si euroii la uscat si dupa vreo ora plecam spre hotel. Seara era Captains meeting si tragerea la sorti. Asteptam sa se intoarca Ferdi si imi spune ca urma sa pescuiesc pe raul Kokra in prima mansa. Era exact ce imi doream , caci nu era bine sa pescuiesti in mansele finale pe un rau de marimea Vaii Iadului. Mergem la culcare numai ca din cauza emotiilor n-am prea dormit in acea noapte. Dimineata la 6 plec primul spre zona de concurs cu autocarul. Incepe loteria plicurilor. In sfarsit aud Romania- beat 15. Ma dau repede jos si cand sa-mi iau arbitrul,acesta nu era de gasit. Ma duce arbitrul concurentului de la standul vecin- slovacul Michal Betnatinski. Ce bulan o avut la stand- avea 150 de m de repezis & bulboane, eu deasupra lui 150 m de apa de 30-40 de cm, fara prea mari sperante. Deasupra mea, bosniacul avea 3 sau 4 toplite. Cum frantz am putut pica asa prost, nu-mi pot da seama. La 9 fix incepe mansa, incep la Poloneza pe 12. Fac vreo 30 de m de stand fara a avea vreo prezentare si apoi cu greu intep un indigen de vreo 23 de cm. Il aduc incet si cand atinge lama minciogului pleaca si ma lasa cu ochii-n soare. Cu greu dupa vreo ora de pescuit am prins un lipan de vreo 29 de cm. Macar nu eram gherla, dar era clar ca nici bine nu stateam avand in vedere standurile vecinilor.

1 2 3